Câteva concluzii după mai bine de un an de hrană vie

Trebuie să recunosc că mă regăsesc aproape în întregime în postarea Simonei. Nu sunt convinsă însă în ceea ce priveşte consumul de carne, pentru că mi-a făcut destul de rău, dar branză sau chiar iaurt natural, de la mine de la ţară, în cazul meu poate fi ceva absolut necesar în situaţia în care mă aflu. Cei care mă cunosc ştiu că am fost întotdeauna o fiinţă fragilă, cu o constituţie de manechin pe care orice femeie poate şi-ar dori-o, de multe ori râvnită, alte ori arătată cu degetul pe stradă crezând că am ţinut vreo cură de slabire drastică de am ajuns aşa. Nici pomeneală, sunt aşa de când mă ştiu, iar prietenii care mă cunosc de-o viaţă pot confirma. Sunt mult prea slabă pentru înalţimea/vârsta mea, am încercat să mă îngraş în fel şi chip, dar a, rămas constant sub 45 de kg. Da, ai citit bine, SUB 45 de kg! De îngrăşat cu hrană vie ştiam de la început că n-o să mă îngraş, ci din contră, că există pericolul să slabesc şi mai mult, lucru care s-a şi întâmplat.

Încă de când am cumpărat cartea doamnei Elena Niţă Ibrian, TRATAT DE HRANĂ VIE, n-am putut să nu mă întreb ce caută printre reţete brânza de vaci, brânza de oi, untul şi smântâna, când vorbim despre un tratat de hrană vie, în condiţiile în care pe orice forum sau grup care abordează hrana vie exclude orice aliment de origine animală. Probabil că-mi scapă mie ceva, dar cu siguranţă ceva n-am înţeles de la început: de ce unele produse de origine animală, cum sunt oualele, sunt considerate atât de rele (ma refer la cele din ograda bunicii) şi apărătorii înrăiţi ai drepturilor animalelor le atacă vehement, susţinând că animalul/pasărea este chinuită? Găina face ouă fie că vrem noi să le mâncăm sau nu. Vaca dă lapte fie că vrem noi s-o mulgem sau nu. Vorbesc de găini şi vaci/oi crescute în ogradă, nu în crescătorii industriale, stresate şi chinuite.

Pentru că slăbisem foarte mult, ajungând chiar şi la 42 kg, am decis că e timpul să fac o schimbare şi să reintroduc pâinea dospită cu tărâte şi alte cereale, pâine pe care noi o facem în casă de ani de zile, pâine frământată cu mâna şi coaptă în cuptor cu gaze. De asemenea, am crescut uşor procentul de legume fierte, iar de câteva săptămâni am început să mânânc şi puţină branzică şi unt de ţară. E adevărat că digestia e mai îngreunată, durează mai mult, dar în cazul meu nu aveam de ales. Îl las pe alţii mai pricepuţi să-şi bată capul cu enzime, proteine, vitamine şi încerc să “fur” de la ei tot ceea ce consider eu că mi se potriveşte. Mi-am ascultat corpul şi intuiţia când am decis să schimb stilul de viaţă într-unul cu hrană vie, iar acum îmi ascult instinctul de conservare mai mult ca niciodată. Nu am renunţat la delicioasele reţete raw vegane pentru că m-am obişnuit prea mult cu ele, continui să le prepar şi să mănânc salate cu o poftă încredibilă (da, am o poftă de mancare fantastică, deşi nu s-ar zice!) şi mi se pare că pe zi ce trece salatele sunt din ce în ce mai gustoase, doar că n-am mai avut timpul şi nici entuziasmul de a le mai posta.

Pe scurt, un an de raw vegan mi-a purificat corpul, dar în acelaşi timp m-a şi slăbit destul de mult. O să spuneţi că nu mâncam diversificat, că nu mâncam destule verdeţuri, dar adevărul e că mâncam cel putin două salate pe zi cu multe verdeţuri (mai mult nu prea avem cum) şi acele salate erau mereu altfel, în funcţie de ce avem prin casă şi de ce aveam poftă să-mi cumpăr. Deci nu vred că diversitatea a fost de vină, ci alte cauze mai profunde..

 

Cum m-a schimbat hrana vie?

  1. Am învăţat că să mănânci sănătos poate fi mai uşor decât mi-aş fi închipuit vreodată,
  2. Am descoperit noi alimente (nu auzisem de avocado, mango şi altele) şi am încercat gusturi noi,
  3. Am realizat că se poate trăi foarte bine (şi mai ales sănătos) fără zahăr,
  4. Am scos mare parte din “demonii” din mine (încă mai am mult de lucrat la capitolul ăsta),
  5. Am scăpat de acnee şi de multe din punctele/petele lăsate de acnee
  6. Am învâţat să zâmbesc mai mult
  7. Am citit mai mult şi am căutat frenetic informaţii care să mă ajute să scap de anemie,
  8. Am cunoscut persoane noi şi mi-am făcut mulţi prieteni,
  9. M-am îndepărtat de unii prieteni sau mai bine zis s-au îndepărtat ei de mine,
  10. ….şi multe altele pe care am să le ţin pentru mine. Sau poate am să le adaug pe parcurs aici. Hrana vie cu siguranţă m-a schimbat, nu m-aş mai întoarce la stilul de viaţă anterior, dar sunt conştientă în acelaşi timp că organismul meu are nevoie acum de mai mult de două salate şi un pumn de nuci. Şi în consecinţă trebuie să-l ascult. Dacă îmi transmite semnale de alarmă de ceva vreme, nu pot închide ochii şi nu mă pot face că nu le vad.

Am văzut cum hrana vie poate scoate tot ce-i mai rău din oameni, mai ales după ce am citit comentariile lăsate în pagina Simonei. Oamenii sunt departe de a fi perfecţi şi mai departe de a fi sinceri cu ei înşişi în primul rând, fiind prea ocupaţi să atace, să se certe, să se dea în ştampă.

25 comments

  1. Irena says:

    Draga Cristina.
    Putine posturi am vazut cu la fel de mult bun simt si echilibru. Din toata inima, ai admiratia mea pentru ca gandesti, iti asculti corpul si ai un echilibru in aceasta privinta. Vad ca si tu te ghidezi dupa dictonul “extremele nu sunt benefice”. Continua sa faci asta, asculta-ti eul interior si vei avea o viata minunata.

    • Cristina-Gabriela Păruş says:

      Multumesc pentru cuvintele frumoase, Irena! Adevărul e că eu sunt un caz mai special, să zic aşa, pentru că majortatea persoanelor adepte ale hranei vii au mai multe kilograme decât ar fi normal, iar eu sunt mult mai slabă. Mai ştiu o singură persoană de pe grupul FB care spunea că e în aceeaşi situaţie ca mine, dar nu ştiu ce mai face, cum se mai simte. Eu nu prea am termeni de comparaţie tocmai pentru că sunt foarte puţine persoane în situaţia mea, cel puţin eu stiu doar una. Cred că nu mai puteam rezista doar cu hrană vie pentru că am un metabolism super-accelerat, pe care am încercat din răsputeri să-l reglez un an de zile, însă problema e mai profundă; cel mai probabil ţine de absorbţia nutrienţilor şi de modul în care aceştia sunt utilizaţi de organism…
      Vroiam de mult timp să scriu, probabil că Simona mi-a “tras o palmă” şi mi-am dat seama că aş putea ajuta şi alte persoane care sunt în situaţia mea şi găsesc acest jurnal.

      • ana says:

        Ma regasesc in multe din frazele scrise de tine mai sus, mai ales ca sunt o impatimita a raw veganismului.sunt vegetariana din 2001(aveam 19-20 ani,acum am 30) dar de abia anul trecut am descoperit acest termen de “crudivor” sau “raw vegan”.eu eram crudivora,dar nu stiam acest termen(in perioada aceea informatiile despre veganism/vegetarianism se gaseau ff greu).pentru mine vegetarianismul asta inseamna de fapt.si asta a insemnat de la bun inceput:mancare cat mai putin preparata termic, si , mai ales, o alimentatie cat mai naturala.totusi,trebuie sa recunosc ca am comis multe greseli.am consumat extrem de multe fructe,iar verdeturile si legumele le-am cam ignorat.am fost fructivora vreo 2 ani incontinuu.fructele imi dadeau si imi dau si acum mult mai multa energie.poate e si din cauza ca sunt o persoana extrem de activa si,fara a fi lipsita de modestie, recunosc ca gandesc mult,foarte mult.mereu am mintea preocupata,am o meserie care foloseste mult activitatea cerebrala(sunt economista),iar creierul meu nu prea se odihneste.si,cum glucoza e sursa numarul unu de energie mentala,probabil de aceea simt nevoia sa mananc mai mult fructe decat legume sau verdeturi.insa, anul trecut am avut o revelatie o data cu descoperirea site-urilor si blogurilor raw vegane.am inceput sa ma documentez mai mult, am descoperit cat de importante sunt de fapt verdeturile.asa ca am inceput sa experimentez.am inceput sa mananc ceea ce inainte nu prea imi placea si am vazut cat de bine fac organismului. spanac(e preferatul meu numarul unu),ceapa,sfecla rosie,patrunjel,telina,urzici,leurda,varza,varza de Bruxelles,pastarnac,leustean….offfff cate sunt :P …..si multe altele, le-am redescoperit.le consum doar crude, nici nu ma gandesc sa pierd bunatate de gust prin fierbere.insa,am si eu aceeasi problema:sunt subponderala.am 30 ani, 1.65 m si 41 kg.nu am depasit 45-46 kg in ultimii 10 ani, dar in 2-3 luni cand am facut aceasta schimbare in alimentatie am slabit drastic si fara sa vreau.lumea crede ca sunt anorexica, dar nu sunt.mananc, cateodata prea mult, dar probabil ca asa reactioneaza corpul meu la schimbarea alimentatiei.recunosc ca am un sistem digestiv ff pretentios.nu consum decat extrem de rar cereale,oleaginoase sau seminte.practic, mananc multe salate de cruditati(ador primavara pt ca am atatea posibilitati in alimentatie),fructe,smoothie-uri,ceaiuri de plante.daca e vorba de mancare gatita, atunci mananc numai legume fierte(nici nu ma gandesc sa mananc prajeli):cartofi,fasole,mazare.etc….organismul meu e atat de sensibil, incat reactioneaza brusc la orice adaos de sare,zahar sau orice e nenatural: am dureri de cap,mi se umfla degetele de la maini,mi se imflameaza gingiile, am stari de agitatie si apoi dorinta imperioasa de a consuma apa,fructe,legume. e ca si cum corpul meu imi spune ca n-are ce face cu alte adaosuri.asa ca m-am resemnat, nu ma mai gandesc la greutatea mea corporala.decat sa ma chinui si sa mananc ceva ce imi dauneaza, mai bine imi respect organismul.e un mod de viata pe care l-am ales de buna voie,nu regret absolut nimc.nu consum carne (nici macar nu o suport) absolut deloc.am intoleranta la lactoza, asa ca nu pot manca decat iaurt.lapte,branza,cascaval etc…. nici vorba.in rest….. vegetarianismul ofera atatea posibilitati culinare, incat poti manca orice “traditional”, dar fara faina,zahar,sare,margarina si alte inventii ale industriei alimentare.ma inspira mult blogul tau. iti doresc multa sanatate!

        • Cristina-Gabriela Păruş says:

          Draga Ana,

          Am facut schimbarea asta nu doar pentru ca sunt slaba, ci si pentru ca asa am simtit ca trebuie sa fac. Consumul in exces de hrana vie s-a dovedit a fi daunator pentru organismul meu, mai ales ca atunci cand mananci aproape 100% crud trebuie sa ai o alimentatie FOARTE variata (vezi blogul Ligiei Pop pentru asta, cu cele mai frecvente greseli in alimentatia raw vegan). La fel ca si tine, am scos carnea si branzeturile inconstient din alimentatie, astfel ca atunci cand am trecut la hrana vie, destul de brusc, corpul meu era oarecum detoxifiat. Nu consumam bauturi acidulate, fast-food, shaorma sau alte alimente super procesate, deci n-a fost o trecere atat de brusca. In fiecare promavara salata de leurda, untisor, patrunjel, ceapa verde, usturoi verde, loboda, stevie…etc toate astea erau regula, le-am asteptat mereu cu nerabdare. Daca esti atat de slaba si reactionezi asa cum spui (cu alergii si altele) la mancarea procesata, poate ar trebui sa te intrebi cum de ai ajuns asa. Mie imi facea rau si mirosul unui parfum, nu mai suportam nimic procesat pe corp sau fata(dealtfel si acum folosesc ulei de nuca de cocos pentru corp si trebuie sa spun ca nu-mi trebuie altceva!), daca gustam putina paine dospita era o mica tragedie, ce sa mai spun de ceva fiert. Intr-adevar, sunt alimente care fierte fac mici ravagii in stomacel, dar nu trebuie sa te feresti de toate: de exemplu, poti inlocui fasolea cu lintea rosie sau verde, e un deliciu, are alt gust si nu baloneaza. Eu am mancat si spanac si urzici facute dupa o reteta simpla. Intentionezi sa introduci mai multa mancare gatita sau continui asa? Oricum ar fi, monitorizeaza-ti saptamanal greutatea pentru ca din ce-mi spui te-ai putea da usor peste cap, esti undeva la limita. Pe mine m-a speriat ca ajunsesem la 42 de kg asa ca am facut ceva in acest sens. Si neaparat verifica-ti analizele, sa nu fii anemica! Eu sunt, eram si inainte de raw si inca ma mai lupt cu anemia, deci acorda o atentie deosebita. Mare atentie si cu tensiunea arteriala care tinde sa fie mica, la fel si pulsul. Nu vreau sa te sperii, ci doar sa fii atenta la aceste aspecte.

          Daca mai ai intrebari sau sugestii, nu ezita, iti raspund cu mare drag!

  2. Alexandra says:

    Buna :)

    Ma bucur ca esti sincera si ca ne spui despre experienta ta.
    Personal, nu cred ca introducerea produselor animale este raspunsul si ca in raw ca in orice dieta trebuie sa cauti mult…sa vezi unde gresesti…poate prea multe preparate pe baza de nuca, prea multe prajituri, poate prea putine fructe sau consum redus de carbohidrati…de asta eu imi monitorizez dieta cu cronometer.com…si mananc in jur de 3000 de cal pe zi (nu din nuca…din fructe si legume)…
    Evident dieta raw nu este raspunsul…nu singura cel putin…si nu facuta “fanatic”….cred k sunt putini bloggeri si autori de raw care chiar o fac cum trebuie…in minte imi vine acum Mimi Walter care mi se pare singura de pe meleagurile noastre care scrie despre importanta mancatului simplu…fara prajituri si alte treburi grele la stomac. Poti sa fii raw si ai aceeasi digestie problematica ca inainte de raw…sunt multe de zis…

    Te felicit oricum ca vorbesti deschis despre asta :)

    • Cristina-Gabriela Păruş says:

      Alimentatia mea era destul de variata, totusi slabeam. Asa cum am spus, cred ca e vorba de absorbtie deficitara. Sunt si anemica, sau cel putin eram acum 2 luni. Am facut analize la gastroenterologie si au iesit mai mult decat OK. De cand am schimbat insa usor alimentatia, ma simt putin mai bine. N-am renuntat la preparatele raw, ci doar am introdus putin unt de tara si branza in cantitati foarte reduse. Cat despre digestie problematica, ai mare dreptate. Am patit-o si cand mancam raw food pentru ca important este nu doar ce mananci, ci si cum mananci. Iar eu sunt pofticioasa, mananc cu o pofta fantastica si trebuie sa ma controlez mereu sa nu mananc prea repede, sa mestesc destul si sa nu mananc mai mult decat trebuie! Am multe retete de salate (retete=combinatii incercate de mine) in imagini pe care numai cand le privesc mi se face pofta si pe care probabil ar trebui sa le postez. Multumesc pentru comentariu si te mai astept cu orice fel de sugestii sau pareri!

      O zi frumoasa si-o primavara insorita!

  3. Magda says:

    Cred ca am mai vorbit pe facebook. In orice caz, te sustin in alegerea ta, esti un caz special si ai nevoi speciale, cum spui ai arderi mari si ai nevoie de multe calorii si nutrienti care nu-i poti lua numai din raw vegan decat daca ai manca cum mananca un furnicar sau alte animale care au nevoie sa manance toata ziua. Ii dau dreptate si Alexandrei, care spune ca mananca 3000 de calorii pe zi din fructe si legume. Dieta raw pare sa mearga fara nici o problema pentru unii, pentru altii nu prea. Mai ales daca nu sunt respectate principiile de baza. Eu sunt foarte noua in raw, dar din toate cazurile care le-am analizat am ajuns la concluzia, pur personala, ca alimentele trebuie mancate in stare cat mai naturala, nu procesate la maximum in blender si robot. Dulciurile vegane trebuie mancate numai la ocazii speciale, poate o data pe saptamana, fructele uscate trebuie mancate si ele in cantitati foarte mici, si mierea mancata sporadic in nici un caz zilnic. Nu trebuie mancate prea multe grasimi din nuci, alune, uleiuri, asta e prima greseala a raw veganilor incepatori. Am mai intalnit si cazuri de raw-vegani, care neavand timp sa se ocupe corespunzator de hrana lor, mancau si alimente nesanatoase, cum ar fi produse de patiserie, dulciuri, etc. sub pretextul ca nu sunt produse de origine animala. Parerea mea este ca atunci cand faci greseli de genul asta, iti supui organismul la un stres continuu si il epuizezi. De aceea raw-veganismul nici nu are cum sa mearga in aceste cazuri. Mai este si cazul mamelor raw-vegane care au copii mici si sunt epuizate. Aceste femei au nevoie de un aport mult mai mare de calorii si nutrienti, ori ele mai si sar peste mese din cauza celor mici si a extenuarii. Desigur sunt si cazuri fericite, in care unele mame au reusit sa se descurce minunat, dar poate in multe din cazuri aceste femei erau raw-vegane de mai mult timp, si aveau deja ceva experienta, si poate au si trecut deja de fazele mai grele ale detoxului.

  4. Cristina-Gabriela Păruş says:

    Draga Magda,

    Din calatoria mea raw food de mai bine de-un an am invatat sa-mi controlez mai bine provenienta alimentelor. Si inainte mancam foarte multe verdeturi, manca leurda, multe salate, fructe, dar le asociam prea des cu ceva “care sa tina de foame”. Daca ai citit, scriam ca pentru mine trecea la hrana vie s-a produs imediat, inca de a doua zi. Reactii de detox am avut, dar foarte slabe comparativ cu alte persoane si asta pentru ca nu mai consumam carne decat foarte rar (am realizat mai tarziu ca era o alegere inconstienta), de fast food nici nu se pune problema sau semipreparate, aia nu e mancare, nu stiu cum oamenii pot manca asa ceva, cum pot fi atat de inconstienti incat sa se lase pacaliti de reclame…dar asta e alegerea fiecaruia. Branzeturi mai putin, majoritatea hranei inainte de raw food era constituita din mancare gatita in casa.

    Fiind foarte slaba, mananc destul de putin si nu pentru ca n-as vrea sa mananc mai mult. Tot aud spunandumi-se “manaca mai mult”, fara ca acele persoane sa realizeze ca eu nu am unde sa bag mai multa mancare fizic, ma satur foarte repede si n-as putea sa mananc 3000 de calorii din fructe pe zi! Ar insemna probabil sa mananc numai fructe toata ziua!!! La o masa eu mananc -de exemplu- o salata mica spre medie (asta e discutabil) si ma satur foarte repede. Nu te gandi ca m-am apucat sa tai porcul din batatura de la tara (pe care, apropo, nici nu-l am!) si sa-l mananc alaturi de salata. Si nici ca am inceput sa cumpar pui, curcani sau alte vietati de la magazin unde numai apropierea de raionul cu carne imi intoarce stomacul pe dos si asta pentru ca pot sa simt chimicalele, antibioticele cu care sunt indopati puii aia! Lumea nu simte pentru ca a consumat carnea aia si anul trecut, si acum doi ani, o consuma si astazi si-o s-o consume cel mai probabil si maine.

    Concluzia ta legata de felul in care ar trebui consumate alimentele este foarte corecta. Multe persoane sustin ca mananca asa, dar prea putine o fac. Eu una n-o sa fiu ipocrita sa spun ca le mananc intregi, desi inteleg importanta acestui lucru; totusi, prefer un smoothie dintr-o banana, o curnala si sucul de la o portocala in loc sa le mananc separat.Sunt zile in care mananc doar o banana sau doar o portocala, dar mai rar. Cu dulciurile, la fel. Am avut si eu o perioada in care faceam destul de des dulciuri si toti din casa vroiau tort de mango, tort de ciocolata, tort de fructe de padure, praji nu stiu de care, bomboane de ciocolata, ciocolata cu caju, etc…Cred ca tine de obisnuinta pana la urma. Cum n-am mai facut, m-am dezobisnuit de ele. Asta nu inseamna ca as refuza o portie de tort de ciocolata!
    Cat despre miere….hmmm, imi place mierea la nebunie, dar incerc sa mananc cat mai putina pentru ca este foarte foarte dulce. Eu o am dintr-o sursa sigura, n-o cumpar din supermarket, asa ca nu-mi fac griji. Mierea, polenul, laptisorul de matca, propolisul, toate astea sunt daruri de la natura. Ca sunt persoane care spun ca mierea nu e ….cruda, sa n-o manance ei atunci! E alegerea fiecaruia, nu?

    Si ca sa inchei, alimentatia mea este preponderent tot raw vegana, cat mai putin copt/fiert/preparat, doar ca am introdus putina branza de oi si putin unt de tara, tot asa, din surse sigure. Si gustul ala il recunosc, e gustul de unt de la bunica de la tara (care saraca nu mai e in viata) care ti se topea in gura si care era incredibil de bun! Pe langa astea mai manac si paine facuta in casa. Si mai vreau sa introduc si putin peste oceanic, dar nu am gasit inca o sursa. Sau n-am apucat sa ajung la ea.

    Iti multumesc pentru comentariu si te astept si alta data cu o parere, sugestie, critica constructiva, etc.

  5. Magda says:

    Draga Cristina, iti multumesc pentru aceste precizari, eu deja am inteles ca mancai doar un pic in plus, si sunt total de acord ca ai nevoie. Ce spui ca uneori nu apuci sa mananci decat o banana sau ceva de genul, e crima, mai ales ca esti un pic anemica. Dar trebuie sa recunosc ca si eu comit aceasta crima uneori, dar ma straduiesc mult in ultimul timp sa am cel putin doua mese foarte consistente pe zi. Stiu ca te saturi repede, si mie mi se intampla, dar trebuie sa te fortezi sa-ti maresti un pic stomacelul ala care s-a obisnuit cu prea putin. Pe youtube am vazut un video cu sfaturi pentru vegani incepatori, si sfatul principal era sa mananci pana la cateva kg de fructe si legume, arata ceva ca un fel de lighean plin intr-o zi. Ha, ha, nu stiu daca o sa reusesc vreodata. Sanatate multa! Si iti amintesc ca eu cand nu reusesc sa mananc destul, totusi ma mentine pe linia de plutire foarte bine argila, nu stiu ce m-as face fara ea. Am inceput un nou blog, prea multi din cursantii mei ma intrebau despre argila si alimentatia mea si nu mai vreau sa discut la cursurile mele asta. De aceea am creat acest blog care e doar la inceput acum, dar o sa creasca in timp.

    • Cristina-Gabriela Păruş says:

      Magda, o banana la o masa, cum ar veni, sau o gustare mai bine zis, nu o banana pe zi!!! Doamne fereste, pai ce-am innebunit?!
      Argila inca n-am icnercat, am auzit ca e buna si pentru anemie, dar nu prea-mi vine sa iau, nu stiu de ce…
      Nu vreau sa-mi maresc stomacul prea mult, pe urma o sa ma ingras necontrolat si nu vreau. Deja am luat in greutate si continui sa iau (zic eu), asa ca e mult mai OK acum. Vad ca ai scris despre argila, o sa citesc sa vad experienta ta.

  6. Hapi. River_woman says:

    Ai rezistat eroic un an:)
    Eu mananc normal , imi place “hrana vie” dar nu intentionez sa devin vreodata raw vegana
    Ma tenteaza si pe mine cartea lui Elena Niţă Ibrian
    Iei ceva suplimente pentru anemie sau cum o scapi de ea?

    • Cristina-Gabriela Păruş says:

      Rezistat eroic?! Nu as merge atat de departe! Suna ca si cum as fi mancat hrana vie doar pentru ca asa spune X sau Y! Am facut-o din convingere, doar ca timpul a dovedit ca nu se poate doar asa, ca cel putin eu am nevoie de mai mult. Echilibrul e undeva la mijloc, nu? Conteaza si ce verzituri mananci, cat de naturale sunt, conteaza si carnea pe care o consumi (pentru cei care consuma), cat de naturala este, conteaza si felul in care mananci si conteaza si felul in care interactionezi cu ceilalti. Conteaza enorm gandurile tale, capacitatea de a ierta si a merge mai departe, de a lasa de la tine….conteaza atat de multe lucruri pentru a ajunge si a pastra o stare de echilibru.

      Cat despre suplimente…iau fier de la AMWAY, plus complex de B-uri, calciu si magneziu (tot de la Amway), vit C de la Calivita, spirulina cat cuprinde (imi place la nebunie gustul, desi unii nu-i pot suporta nici mirosul!), sucuri verzi si multa voie buna! ;-)

      Cartea dnei Ibrian m-a cam dezamagit, pentru ca eu ma asteptam sa gasesc retete care sa nu includa deloc proteina animala. Am fost extrem de suprinsa sa vad ca se folosesc oua, branza, smantana, unt… CE pot sa inteleg este ca acestea sunt folosite din surse naturale, crescute natural si deci sunt ok sa fie consumate, dna Ibrian incluzandu-le si pe astea in categoria hrana vie. Nu inteleg de ce pe forumurile/grupurile de hrana vie nu se vorbeste despre oua, de ex, unt sau altele, mai ales ca nu chinui gaina consumandu-le…Eu personal nu am incercat nici o reteta din carte, exemplarur pe care il am este aproape neatins. Am citit cartea pur informativ pentru ca toata lumea o lauda, nimeni nu spunea si ce ingrediente se folosesc…

      • Hapi. River_woman says:

        A, nu, nu am vrut sa spun c-ai rezistat eroic in sensul c-ai fi fost obligata de cineva sau de ceva…spun asta doar pentru ca mie personal mi se pare greu acest stil de viata mai ales cand cei din jur nu sunt raw vegani.Mie mi-e greu sa-mi hidratez niste caju sau sa incoltesc 3 seminte, mi se lungesc urechilepentru ca mi se face pofta de ceva si vreau sa le am cat mai repede :)
        Totusi, de ce te-.a dezamagit cartea? Chiar daca acele produse nu sunt 100%raw, ele furnizeaza elemente nutritive la fel de valoroase. Eu asa vad lucrurile……..
        Sanatate :)

        • Cristina-Gabriela Păruş says:

          Dar sa stii ca pofta de verde a ramas, e tot acolo! Ce e drept, e putin mai greu cand ceilalti nu mananca la fel ca tine, dar nu imposibil. Eu n-am treaba cu ei, ei n-au cu mine! Iar cu nucile caju si hidratarea altor nuci/alune e chestie de obisnuinta. Sa zicem ca poftesc la ceva…poftesc cu-o zi inainte si imi spun ‘maine fac asta, ia sa vad ce-mi trebuie’ si pun la inmuiat daca e cazul, iar a doua zi am totul pregatit si dureaza FOARTE putin prepararea in sine!
          Cat despre carte…ce spun e ca ma asteptam ca cei care vorbesc despre ea si o lauda sa precizeze ca retetele contin si ingrediente de origine animala. Pana si titlul te duce cu gandul la verde si neprocesat, hrana vie. Dar se pare ca si un ou, o bucatica de branza de oaie sau putin unt tot hrana vie este… ;)) Daca sunt naturale si consumate corespunzator furnizeaza intr-adevar nutrienti importanti. Eu consum doar oua de la mine de la tara si sunt delicioase, nu se compara cu ce gasesti la magazin!

  7. Hapi. River_woman says:

    Da, un ou o branza de vaca sunt hrana vie, de ce nu?
    Foarte multi vegani lauda calitatatile nutritive ale anumitor alimente “verzi” De fapt nu absorbim toti la fel elemente din mancare
    Si da, e posibil sa mananci o salata si mai tarziu o branzica – si sa absorbi mai mult calciu din branzica aia. Prin hrana vie eu inteleg – care-si aduce aportul la sanatate

    Nu ma intereseaza daca e putin procesata sau nu
    Toate cu masura.

    • Lavinia says:

      oul, branza, laptele sunt si ele hrana vie in masura in care sunt nepreparate termic. Branza fermentata e ok, iaurtul si chefirul din lapte crud, smantana si untul tot din lapte crud sunt vii.

  8. Alina says:

    M-a cam pus pe ganduri postarea Simonei…acum vad ca si tu ai schimbat alimentatia si deja ma intreb oare cum e mai bine?!?! Ce sa mai inteleg?

  9. AndresK says:

    Dupa ce am citit postarea de pe acest blog si toate comentarile facute vin si va intreb pe voi scumpelor femei: v-ati gandit vreodata ca sanatatea unei fiinte umane nu tine numai de alimentatie?

    Sunt consumator de hrana cruda de aproape 2 ani dar niciodata nu mi-am imaginat ca dupa ce voi consuma crud toate problemele mele de sanatate vor disparea ca prin minune. Ar fi insemnat sa ma mint singur si sa fi ignorat cat de importante sunt si alte aspecte pentru sanatatea omului precum: un aer bogat in oxigen (asta lipseste cu desavarsire in orice oras, mai ales cele mari precum faimosul Bucuresti in care traiesc momentan), lipsa de stres (si asta e o raritate, caci in ziua de azi mai toata lumea exploateaza pe toate lumea intr-un fel sau altul, unii mai putin, altii mai mult, dar destul incat toata lumea sa fie afectata), calitatea apei (marea generatoare de viata de pe intreaga planeta care asemeni aerului este pe moarte saracuta) si nu in ultimul rand contactul zilnic cu lumina naturala a soarelui (o alta mare generatoare de viata pe planeta de care mai toti ne privam atrasi de magia celor patru pereti ai casei sau apartamentului deoarece mediul de afara se prezinta cam ostil si a tehnologiei minune care din pacate numai minune nu e).

    Va recomand acelora dintre voi care ati avut o experienta mai indelungata cu hrana cruda si ati simitit ca v-a adus niste binefaceri in comparatie cu situatia in care va aflati inainte de a o consuma sa cititi seria de carti scrisa de rusul Vladimir Megre intitulata CEDRII SUNATORI AI RUSIEI.

    Iar apoi ca ceea ce ati citit sa nu va para un SF frumos va recomand sa mai cititi urmatoarele carti: Bruce Lipton- BIOLOGIA CREDINTEI, Peter Tompkins & Christopher Bird- VIATA SECRETA A PLANTELOR, Dumitru Constantin Dulcan- INTELIGENTA MATERIEI si nu in ultimul rand Temple Grandin- THINKING IN PICTURES (aceasta ultima diponibila deocamdata din pacate numai in limba engleza).

    Celor interesate le pot oferi variantele electronice ale acestor carti in format PDF.

    Numai bine si o percepere cat mai buna a realitatii inconjuratoare va doresc!

    • Cristina-Gabriela Păruş says:

      Multumesc pentru comentariu, AndresK. De cartea CEDRII SUNATORI AI RUSIEI am auzit si eu acum un an si ceva, dar n-am apucat sa o caut ca sa o citesc. De restul nu stiu ce sa spun. Insa, ca nota generala, pentru majoritatea oamenilor hrana cruda li se pare ceva SF. Daca stau bine sa ma gandesc, chiar si eu m-am minunat cand am auzit prima oara de hrana vie pentru ca nu puteam sa concep cum se poate consuma doar hrana vie. Oricum, am constatat ca oricate carti ar citi cineva, daca nu are putina deschidere catre noi, catre altceva, daca nu sunt putin maleabili sa accepte ca poate nu detin tot adevarul, degeaba citesc carti, oricat de edificatoare ar fi acestea.

      PS. Nu stiu de ce presupui ca sunt numai femei pe aici. Nu-i un pic cam discriminatoriu din partea ta? ;) Sunt si barbati pe aici, sunt sigura, doar ca ei sunt de obicei mai putin “vorbareti”. ;)
      PS2. Mi-ar placea sa citesc Temple Grandin- THINKING IN PICTURES, dar de obicei cartile in limba engleza sunt scumpe din pacate :( Ma refer evident la editia tiparita, pe care s-o poti citi oriunde, fara sa fii bruiat de computer.

  10. AndresK says:

    Tocmai pentru ca nu multi sunt deschisi catre nou am specificat in postarea mea pentru cine sunt indicate cartile respective. Cei care au experimentat hrana cruda au fost deschisi catre ceva nou, deci exista mai mari sanse sa fie deschisi si catre alte noutati legate de realitatea inconjuratoare. Din pacate in format tiparit nu am decat volumele 1 si 8 din CEDRII SUNATORI AI RUSIEI, iar din celelalte carti doar versiuni scoase la imprimanta pentru a mea mama ale: BIOLOGIA CREDINTEI, INTELIGENTA MATERIEI si VIATA SECRETA A PLANTELOR. Cine considera ca se merita insa va citi si cele in format electronic chiar daca le va lua mai mult timp din cauza impedimentului clar (cel putin pentru mine si se pare ca si pentru tine) numit calculator.

    PS. Numai femei erau participante la a comenta aceasta postare pana la comentariul meu, deci nimic discriminatoriu din partea mea, daca citesc si barbatii sunt mari sanse sa inteleaga de ce formularea mea de asa maniera

    Numai bine!

  11. Silvia says:

    Ceau, Cristina !
    De o luna si jumatate mananc doar hrana crudivoara, dupa ce am citit cartea : ,,Hrana vie , de Ghunter Ernst te as ruga daca poti sa ma ajuti si pe mine cu niste sfaturi. Multumes tare mult. Silvia

Leave a Reply